Deputatul Elena Hărătău din cadrul Grupului parlamentar al PNL a susținut astăzi că Constantin Brâncuși, cel mai renumit sculptor român, merită să fie onorat mult mai mult decât în ziua nașterii sale. Cu ocazia marcării zilei de naștere a marelui artist, Hărătău a adus în atenția publicului parcursul de viață și contribuția inestimabilă a lui Brâncuși în domeniul artei.
Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost sculptorul român care, prin întreaga sa operă, a lăsat o amprentă covârşitoare asupra sculpturii contemporane mondiale.
Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă şi de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi.În Craiova, în timp ce era ucenic, îşi face cunoscută îndemânarea în lucrul manual, prin construirea unei viori din materiale găsite într-o prăvălie, fiind apoi elev cu bursă la Școala de Arte şi Meserii din Craiova. Ulterior, ajunge în Capitală, unde absolvă Școala de bellearte, în 1902. Chiar în primul an de studenţie, în 1898, lucrarea sa „Bustul lui Vitellius” obţine „menţiune onorabilă”, „Cap al lui Laocoon” din 1900 medalia de bronz, iar „Studiu” din 1901 câştigă medalia de argint.
Timp de doi ani, între 1900 şi 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează „Ecorşeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca „Ecorşeu” să fie folosit în şcolile româneşti de medicină, iar fotografia operei a fost prezentată într-o expoziţie organizată la sfârşitul anului 1933, la Galeria Brummer din New York.
În 1903, artistul primeşte prima comandă pentru realizarea unui monument, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucureşti şi reprezintă singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a îl ajuta pe sculptor să-şi plătească drumul până la Paris.
Recepţia lucrării a fost însă nesatisfăcătoare, anumite persoane din consiliu având opinii contrare referitoare la caracteristicile reprezentării generalului în sculptură, cerând micşorarea nasului şi repoziţionarea epoleţilor. Înfuriat de inabilitatea consiliului de a înţelege opera de artă, Brâncuşi părăseşte sala de şedinţe spre stupefacţia tuturor, fără a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spre Franţa, decizând să parcurgă drumul către Paris pe jos.
Criticul de artă Mircea Deac aminteşte, în volumul „Constantin Brâncuşi” (Editura Meridiane, 1966), de cuvintele unuia dintre biografii artistului, David Lewis, care spunea că „dintre sculptori, Brâncuşi a fost primul care a făcut o ruptură radicală cu trecutul imediat. (…) Formele sale simple, liniştite, ieşite din comun, totuşi pregnante şi aproape abstracte, reflectă o serie de atitudini creatoare care au devenit fundamentale în dezvoltarea artei plastice moderne.”
După exemplul aducerii în ţară, în anul 1992, a rămăşiţelor pământeşti ale marelui om politic şi diplomat român Nicolae Titulescu, poate ar fi necesar ca statul român să demareze un proiect privind aducerea în România şi a rămăşiţelor trupeşti ale altor mari oameni de cultură şi artă decedaţi dincolo de hotarele ţării, între care şi cele ale imensului Constantin Brâncuşi.
Începând din 2016, data de 19 februarie este marcată oficial drept „Ziua Brâncuşi”, sărbătoare naţională legală lucrătoare, prin Legea nr. 305/2015, ca o reparaţie morală faţă de umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru.
Sursa: cdep.ro
Sursa foto: cdep.ro